Un tramvai numit dorinta. Luxemburg!

Cineva a spus ca blogul este de bun augur daca ti-l faci dar in fond si la urma urmei tine doar de tine, ca om, daca te aranjeaza sau nu. Eu il aveam. Ma rog, il aveam e mult spus, am scris asa, candva, de cateva ori... am sters postari, apoi am vrut sa sterg blogul de tot dar l-am lasat "acolo". Vorba romanului, sa fie! Am lasat doar doua postari foarte vechi sau vechi, cam asa, de la infiintarea lui. M-am gandit si la o tema. De fapt nu eu, mai multi ne-am gandit, ca nu mai stiam ce sa mai scriem, de fapt aveam multe de spus si ne-am gandit la vacanta cred..si a iesit ca sa scriem despre un loc, sau un oras undeva acolo unde ne-ar placea de fapt sa locuim si unde am fi mai fericiti. Oare?

Nu stiu despre voi dar eu as vrea sa stau in Luxemburg. Mi se pare un oras misto, fain, cool si genial! Mai e si patrimoniu UNESCO, cam ca mai toate colturile "de rai" de pe pamantul asta in care traiesc oameni cu scaun la cap de le place sa fie iconjurati de verdeata multa si sa respire aer curat. Da, ce, nu sunt si oameni din astia in Bucuresti, veti zice?Sau in alte parti, in Romania? Sunt, sunt, dar au scaunele sub fund si in cap au doar idei. Noroc insa ca au mai ramas cativa prin Maramu' care s-au mai gandit sa vina si prin capitala ca altfel...Dar sa revenim la oile noastre. Am fost o singura data in Luxemburg si mi-am dorit sa nu mai plec, sa raman acolo, sa ma lege cineva de-un copac sau sa ma fure si sa imi arunce buletinul, dar unde sa mi-l arunce, ca toate raurile si rauletele care strabateau orasul erau curate ca lacrima, pe jos fiecare pietricica zici ca era asezata parca in mod voint acolo unde se afla si cateva frunze daca aveau timp sa se aseze pe trotuar, ca atunci cand ma uitam iapoi deja nu mai erau. Curatenie bec!Nu zic ca e pe placul tuturor, dar cand vezi atat spirit civic e greu sa nu te molipsesti si sa nu te faca sa te simti prost ca nu te simti prost la tine acasa atunci cand arunci mucul de tigara pe asfalt. De parca asfaltul ala e numai al tau sau toti oamenii ar fi fumatori..si chiar de-ar fi asa nu inseamna ca trebuie presarate chistoacele precum petuniile printre pietre. Trecem astfel de frustrarea curateniei si normalitatii si ajungem la pozitionare sau mai bine zis la climat. Toata lumea stie ca Bucuresti e in sud est in zona temperata. Stie toata lumea caracteristicele nu le descriem babeste dar revenind la climat, eu detest caldura multa si in Bucuresti vara este caldura..cat sa coci painea in tramvaie-in special linia lui 41- si sa-ti prajesti oua ochiuri pe scaunele galbene si deja ruginite. Nu e loc nici  iarna, oamenii fac sauna la propriu in aceste "conservo-cuptoare" ambulante care ar trebui sa se numeasca transport public iar calatorii sa zambeasca atunci cand sunt amenintati ca neplata unei calatorii ii obliga sa scoata din buzunare o bancnota de 50 de lei. Nu ca la metrou ar fi mai diferit, dar macar acolo ai aer conditionat. M-am plimbat si in Luxemburg cu trasportul public. Cum a fost? Din obisnuinta am dat buzna sa m-asez rapid pe un scaun ceea ce a atras cateva priviri mirate si nedumerite asupra mea, apoi am asteptat  sa se umple cutia pe roti.Ghiciti ce? Nu numai ca nu s-a umplut pana la refuz, dar oameii intrebau daca mai este loc sa intre inauntru ca sa nu deranjeze pe ceilalti. Calatoria a fost lina si placuta iar la o asa lectie de bun simt am realizat ca Bucurestiul meu de acasa e un mos ursuz si artagos care a uitat ca fost candva tanar. Autobuzul s-a oprit si am coborat la Piata Constitutiei..da, au si ei o astfel de piata. Diferenta e ca a lor pare mai degraba un loc de promenada si de relaxare nu un loc mare, gri si gol si ca, de fapt, oriunde te-ai uita dimprejur in Luxemburg ochiul nu se mai satura de privelisti incantatoare dar nu numai atat. Daca esti indragostit si doresti sa-ti declari iubirea ca Romeo Juliettei sau ma rog...invers, atunci poti fi sigur ca la Corniche, supranumit si „cel mai frumos balcon din Europa”, are sa-ti ofere toata inspiratia de care ai nevoie si in caz de pana de inspiratie te poti ruga inspre Citadelle du Saint-Esprit care este in apropiere. Ce-i drept si Bucurestiul are bisericile lui, pacat insa ca mai mult de jumatate din ele au fost daramate de comunisti si inca se mai darama...

Am scris aici cateva frustrari si cu usurinta oricine-si poate da seama ca Bucurestiul nu-i pe placul meu, nu-i stralucitor, nu-mi ofera poate, decat un sfert din ceea ce vreau de la un oras, sau mai bine zis un oras european . Si poate o sa radeti dar adevarul e ca tin la Bucurestiul meu si de aia il critic atat de mult.  Pentru ca vreau ca si Bucurestiul meu sa fie lux, tata! Sper ca intr-o zi sa ma plimb pe strazi si sa vad atata spatiu verde si atatea cladiri istorice renovate cat  si statui frumos amplasate, sper ca intr-o zi am sa ma plimb cu tramvaiul si si n-am sa-mi mai prind parul in geanta unei doamne si sper ca in timp, Bucurestiul va creste mare si va invata ca doar el singur nu poate creste frumos si nici dezvolta... 

Totusi, ca sa nu ma mai intind prea tare si pentru ca se apropie si miezul noptii va spun  ca Luxemburg ramane orasul meu de suflet, prezent in inima mea si a Europei, un fel de suburbie a Belgiei si Olandei  care drept sa va spun seamana un pic cu fratele mai dichisit si mai bogat al lui Brasov ...si ating mai departe pe oricine a scris  despre un oras care se afla cat mai aproape de acesta!