Monday, February 27, 2012

Valentin vs. Dragobete!

     Suntem inca in luna iubirii. Sau la granita dintre lunile iubirii. Este aproape sfarsitul lui februarie si ne apropiem cu pasi vertiginosi de sosirea primaverii calendarisitice care-si va deschide portile in luna lui martie. A trecut Valentin, a trecut Dragobete, au trecut cele doua  zile roz si pestrite care sarbatoresc iubirea prin intermediul celor doi crai cu dare de mana. :D

Valentin sau Dragobete

     Subiectul asta imi place pe atat de mult pe cat il detest, deoarece in afara de fetele adolescentine si baietii usor incercati de primele semne ale pubertatii nu prea cunosc pe nimeni in floarea varstei care sa se dea in vant cu adevarat dupa vreuna dintre aceste doua "sarbatori". Cu totii cunoastem ca preferintele atribuite celor doua zile "iubarete" se impart in doua tabere, una alcatuita de aceia cuprinsi de frenezia izului de sarabatoare internationala care te face sa te simti parte dintr-o comunitate sa-i spunem...cel putin importanta, sau de ce nu, interesanta si una care este formata din adeptii mai patrioti si un pic scarbiti de americanisme sau de multe alte lucruri devenite peste noapte, romengleze. Fie ca facem parte din tabara pro Sf. Valentin sau suntem pentru Dragobete e musai ca sa fim in rand cu lumea si sa ne marturisim iubirea in fel si chip fata de persoana iubita, dorita sau mult visata.

    Prima data cand am auzit de Sf. Valentin cred sa fi avut vreo 10-11 ani si ma uitam cu prietena mea cea mai buna pe Rai 1(post TV italian) la un desen animat japonez tradus la ei "Fiocco"(Funda), in care personajul principal, o fetita de 13 ani, se spetea in episodul cu pricina sa faca ursuleti de turta dulce pentru a-i substitui pe ascuns "Valentinului ei", adica baiatului de care era indragostita pana peste urechi si funda din par care avea puteri magice. ;) Tot cam pe atunci rasfoiam paginile revistei Popcorn-super revista pe vreamea aceea- si ma hlizeam cu prietena mea la tot ce tinea de "strain si nou" iar printre acele pagini, articole timide dar originale precum "Care star este Valentinul tau de anul acesta?" in care baieti cu un zambet larg si impecabil erau atent inramati in inimioare roz, ne faceau sa ne intrebam pentru prima data care-i faza cu acest Valentin? Asa am aflat ca Valentin's Day e ziua oficiala a indragostitilor, ca oamenii atunci isi spun "te iubesc" si isi fac declaratii siropoase de dragoste mai ceva ca prima data cand s-au indragostit si ca e loc de cadouri si pupici cu iz de ciocolata si parfum de trandafiri sau flori de toate felurile. Sigur, atunci, in mintea mea de adolescenta amorezata, Sf. Valentin era ceva cu totul si cu totul special, zi in care aveam voie sa rosesc fara sa imi vina sa-mi pun o punga pe cap, in care-mi era permis sa fac felicitari si sa compun poezii de amor visand cu ochii deschisi la Fat Frumos din lacrima. Dar astea sunt vremnuri de mult apuse! Pheu! :P

Sa revenim acum la Dragobete. Nu vom sta sa detaliem cine este acesta si ce hram poarta pentru ca Wikipedia este mai mult decat generoasa si ne explica pe larg originile, nasterea, semnificatia  si obiceiurile zilei de 24 februarie, ziua in care se sarbatoreste sau se sarbatorea, dragostea la romani. Dragobete nu este atat de popular si spicluit ca Valentin, pare sa fie mai mult un baiat din popor care pe deasupra nu a fost nici vreun sfant care propovaduia credinta si dragostea si care din contra, se aseamana putin cu haiducii de prin codrii care da buzna si lua toate mandrele cu cosite si bujori in obrajori la sarutat. :) Dragobetele pare sa fi fost o sarbatoare laica, de care cei trecuti prin regimul comunist au auzit insa de care nu s-au bucurat, pare sa fi fost ziua secreta a cuplurilor timide, a iubirilor mocnite, a primului sarut pe banca de sub teiul eminescian, a unei iubiri ideale ca a Oanei si a lui Mihai din Liceenii. De ce am numit-o o sarbatoare uitata si reinviata din perioada comunista? Pentru ca prima data cand am auzit de Dragobete a fost de la mama mea si asta se inatampla undeva in primul an de liceu. Se intampla ca la materia Limba Romana sa avem ca tema un eseu comparativ in care sa analizam dintr-o perspectiva moderna cupluri din literatura universala pe tema iubirii si a zilei de Sf. Valentin. N-ati-o p'asta! Exact in acel moment, mama mi-a zis fraza magica:"Sa stii ca am avut si noi o srabatoare din asta, sau aveam. Tin minte ca taica'tau mi-a adus un buchet mare de flori si ne-am plimbat in ziua aia prin parc. Se sarbatoreste si la noi, sau  cel putin se sarbatorea, e pe 24 februarie". Era foarte greu sa scriu despre ceva despre care stiam atat de putine si pe vremea aceea accesul la internet se facea doar platind la "salile de net" unde oamenii se dadeau pe mirc. Atunci a fost prima data cand  am realizat ca Sf. Valentin era o sarbatoare despre care nu stiam mai nimic, despre care nu as fi putut scrie ceva cu adevarat si singurele lucruri pe care le stiam despre aceasta erau  imapartitul cadourilor si a declaratiilor de dragoste intre persoanele lovite de sageata lui Cupidon. Am inceput apoi sa-i pun mamei mele o serie de intrebari, izvorate nu numai din a intelege si a cunoaste sarbatoarea de Dragobete, dar si din curiozitatea de a afla despre o dragoste a unor persoane pe care le stiam, care-mi erau aproape, care erau parintii mei si care fusesera si ei odata tineri indragostiti si avusesera o zi in care au sarbatorit mai mult sau mai putin, iubirea. Lucrurile au inceput apoi sa capete contur si sa realizez ca intr-adevar, ziua de 24 februarie este ceva neaos, romanesc, in povestea careia eu, de-atunci, ma identific. 

O simpla zi de 14 februarie

Am ajuns aproape de finalul acestei scrieri minutioase si hai sa tragem sau sa trag linie. Adevarul este ca desi sunt foarte multi sustinatori infocati ai zilei de Dragobete, trebuie sa recunoastem ca ziua de Sf. Valentin este macar un pic mai speciala, sau ca a prins un pic mai bine la public pentru ca este sarbatorita de mult mai multi adepti sau, ca,  pur si simplu este sarbatorita. Da, acesta este adevarul! Desi nu obisnuiesc sa ofer cadouri persoanei dragi, desi nu sarbatoresc Valentine's Day, pot sa spun ca  ziua de 14 februarie n-a avut cum sa treaca neobservata. Pe langa faptul ca toti comerciantii si-au intins tarabele ca ciupercutele dupa ploaie, cu fel si fel de obiecte mai chicioase si mai sclipicioase grosolan branduite cu "I LOVE YOU", in aer s-a simtit un damf de sarbatoare. Pe strazi s-au perindat reprezentanti ai sexului masculin de toate varstele cu cate-un specimen de trandafir degerat sau inimioare de plus colorate-n rosu,  liceeni imbracati la patru ace se tineau timid de mana sau se sarutau pasional din colt in colt de puteai sa juri ca primavara era la ea acasa si ca mormanele si nametii de zapada care ne inconjurau la tot pasul erau pure himere. Ce sa zic, Sf. Valentin i-a cuprins pe toti cu febra iubirii. Pana si pe mine. O plimbare in oras, o cina perfecta, baloane si confetii, candoare. 

PS: De Dragobete, s-a lasat cu o petrecere intre prieteni si multa voie buna. :)






Tuesday, February 7, 2012

Aer, va rog!

Astazi este una dintre cele mai friguroase zile din an. Sau cel putin asa se zice. Nu stiu cat de frig este, cat de grava este situatia de afara, sau ca  pietrele crapa de ger. Eu vreau aer! Da, vreau afara!

Momentan scriu de la un birou in jurul caruia stau ingramadite pixuri, postit-uri, cani (de cafea, de ceai), plicuri si mape, etc. In birou este atat de cald incat as putea sta la costum de baie fara probleme si cu un cocktail cu umbreluta langa.Deja am dat jos de pe mine vreo cateva articole de imbracaminte si limita decentei nu imi permite sa mai dau vreunul, asa ca suport cu stoicism si ma rog ca macar si alti colegi sa simta cum curg apele pe ei si cum n-au aer, poate, poate vreunul dintre ei se va ridica si va deschide vreun geam. Dar ce geam?! Ar trebui spart! Din pacate, singurul geam caruia ii putem atribui si denumirea de "fereastra"-stiti voi, care se poate deschide-este in sala de conferinte. In sala de conferinte, sedinta. In jurul meu, pereti. Niciun geam. Si nu e aer! In acest moment ii invidiez pe toti cei care lucreaza in birouri gazduite de case vechi si elegante din Bucuresti ale caror ferestre sunt pline de farmec si armonie si prin care pot admira peisajul iernatic de afara. Vreau si eu, vreau aer!